Era Ajunul Craciunului, pe la pranz, intr-o zi mohorata de iarna intarziata. Fiindca sarbatorile bateau la usa, intru intr-un sediu de banca pentru a scoate niste bani de la bancomat, deh – ultimile cumparaturi. In fata mea era o batranica garbovita de ani cu nepotelul, care nu avea mai mult de 10-11 ani, asteptand sa le vina randul. Ajunsi in fata bancomatului, batranica scoase cardul si il inmana copilului pentru a o ajuta cu “tehnologia” asta noua. Stim cu totii ca destul de multi batrani nu stiu sa foloseasca noile tehologii, precum le foloseste George Buhnici. 

Nepotul ia cardul, tasteaza pinul, apoi pret de cateva zeci de secunte stau amandoi cu ochii atintiti asupra ecranului bancomatului, incremeniti, asteptand ca cifra 0, cruda, nemiloasa, sa se transforme, sa apara banii “promisi” de copii batranei, plecati in strainatate. Copii care au crescut, care au la randul lor copii, care au plecat si au lasat acasa copii lor in grija bunicilor. Imi vine in minte reclama aia in care copii pleaca de acasa de sarbatori si le lasa parintilor o tableta, cu care bunicii pot vorbi cu nepotii… Frumos, dar realitatea nu e ca in reclame din pacate. 

Batranica din fata mea, impreuna cu nepotelul, scot cardul din bancomat, il baga cu grija in buzunar, se dezlipesc cu greu de bancomat, sperand pana in ultima clipa sa apara banii. Le vad fetele… atata tristete nu am mai vazut demult. Ies discret din banca iar eu raman pe ganduri. Pierd locul la rand, dar ce mai conteaza… Stau si ma gandesc ca banii de la parintii nepotelului nu au ajuns inca…

Batranica si nepotelul vor avea Sarbatori Fericite?Screen Shot 2015-12-31 at 14.40.41

Comments

comments