Suntem tentaţi să devenim mici dumnezei provinciali. Dumnezei de parohie, dotaţi cu puteri inconstante şi de care adesea ne împiedicăm. Dar ne plac propriile noastre universuri. Mâna nu le poate atinge niciodată. Ne place să privim, să admiram, să întelegem ceea ce nu ne este la îndemana. Privim și gândim ca un vis – visul este doar speranţa că ai ceva divin în tine, imaginaţia este un soi de joc sublim, însă fotografia îţi arată că, …